Category: Cartile Cartea Daath

Dacă dai gândul la o parte #NOIinsecolulXXI volumul 2

Uneori trebuie să ne desfacem în bucăţi până în punctul în care putem vedea sensul după care erau adunate la un loc toate aceste bucăţi. Şi-apoi să ne recompunem. Poate după un alt sens, după un alt principiu de organizare. Cartea Daath Blog Dacă dai gândul la o parte, dacă nu-ţi mai doreşti să ştii,

Continue reading

Fragmente din Caietul danielei/meu

Şi dacă tot am conversat cu Alexandrina Carmen Ene şi despre achiziţia comportamentelor din vremea copilăriei, mi-am amintit de acest fragment din caietul meu, Caietul Danielei, din volumul 2 al colecţiei NOI în secolul XXI, fragment citit de actriţa Liliana Voş la Biblioteca ”Petre Dulfu” din Baia Mare cu ocazia lansării cărţii. Eu nu am putut fi prezentă la lansare, pregăteam Eternul Spectator. A mers co-autoarea volumului, Daria Gănescu. Ea a reprezentat şi Editura şi pe sine şi pe mine.

mini-interviul de azi cu Alexandrina Carmen Ene

Am vorbit despre această absorbţie şi retransmitere a universului de-o clipă prezent pe chipul unui om şi despre subtila interacţiune şi deplină comunicare dintre observator şi obiectul observaţiei sale. Din neştiutele procese ale zămislirii unui tablou, am mai aflat un strop, şi încă un strop despre sensurile şi simbolurile adăugate din chiar tolba plină de cunoştinţe a psihologului şi psihoterapeutului, pentru că Alexandrina Carmen Ene a studiat bine şi mult psihologia, trecând printr-un master şi un doctorat.

Comoara de manuscris

De vreo două săptămâni, printre tot felul de alte treburi/joburi, mă străduiesc să termin de citit şi editat un manuscris… M-am oprit. Nu ştiu ce atribut să adaug… absolut minunat, spectacular, frumos?… mi se pare că aş spune prea puţin despre această autentică pictură a vieţii, despre comoara asta de manuscris! De fiecare dată când

Continue reading

comunicarea

Oricât ar evita să-şi recunoască această nevoie, dar omul trăitor în dualismul electromagnetic planetar o are, are nevoie să-şi împărtăşească bucuria. Altfel, îi poate părea măruntă, egoistă, se poate simţi singur într-un pustiu al indiferenţei. Un sentiment vecin cu inutilitatea se poate înfiripa şi astfel devine posibilă frângerea aripilor dorinţei de a mai scrie sau de a mai scrie pentru a publica.