Am vorbit despre această absorbţie şi retransmitere a universului de-o clipă prezent pe chipul unui om şi despre subtila interacţiune şi deplină comunicare dintre observator şi obiectul observaţiei sale. Din neştiutele procese ale zămislirii unui tablou, am mai aflat un strop, şi încă un strop despre sensurile şi simbolurile adăugate din chiar tolba plină de cunoştinţe a psihologului şi psihoterapeutului, pentru că Alexandrina Carmen Ene a studiat bine şi mult psihologia, trecând printr-un master şi un doctorat.
De vreo două săptămâni, printre tot felul de alte treburi/joburi, mă străduiesc să termin de citit şi editat un manuscris… M-am oprit. Nu ştiu ce atribut să adaug… absolut minunat, spectacular, frumos?… mi se pare că aş spune prea puţin despre această autentică pictură a vieţii, despre comoara asta de manuscris! De fiecare dată când […]
Am adunat câteva condiţii pentru participarea la concursul de poezie:
Poeziile nu trebuie să fi fost publicate anterior (nici măcar în bloguri). Sunt acceptate orice forme ale prozodiei, inclusiv poezia-desen. Puteţi trimite minimum 3 poezii. Tema trebuie să se regăsească în fiecare poezie (nu ad litteram)
Data maximă pentru înscrierea în concurs: 02.03.2021
Oricât ar evita să-şi recunoască această nevoie, dar omul trăitor în dualismul electromagnetic planetar o are, are nevoie să-şi împărtăşească bucuria. Altfel, îi poate părea măruntă, egoistă, se poate simţi singur într-un pustiu al indiferenţei. Un sentiment vecin cu inutilitatea se poate înfiripa şi astfel devine posibilă frângerea aripilor dorinţei de a mai scrie sau de a mai scrie pentru a publica.
Zilele trecute priveam două undiţe sprijinite de malul betonat al Dunării. Tocmai ce se-ndepărtau norii cei grei, de parcă de pe memoria mea se-mprăştiau, într-un apus obosit de drum, când mi-am amintit de-o povestire. Undiţa lui Tudorel “Cum trece timpul, domnule! Nu pot să cred că deja s-au dus cinci luni şi din anul ăsta!” […]
