O altă structură a eului psihologic a fost numită de Freud “Eul ideal”, (în contrast cu Id-ul instinctelor animalice reprimate, respectiv cu supraeul sau conştiinţa). Acest mecanism mental este compus din standarde şi obiective idealizate, admirate, sperate şi dorite. El reprezintă ceea ce ne planificăm şi sperăm să devenim. Figurile idealizate se internalizează ca modele şi deci, din punct de vedere inspiraţional, alimentează ambiţiile şi planificarea propriei vieţi.
