Joi – o #poezie din „amintiri”

     Am să mă-ntind şi-am să aştept să fiu iubită

                                                                                 mi-am zis cândva.

     Acum tu mi-ai zâmbit.

     Şi trupul meu a-nceput să se aprindă discret,

      precum lumânările de Paşti, una de la alta.

      Şi cântul s-a-nălţat, şi bucuria. Până la cer.

      

Am înviat.

       Acum am timp să-ţi mulţumesc, să te iubesc încă un an,

       până când iar veni-va joia mare.

      

N-ai vrea să topeşti tu crucea asta într-o mare?

Din volumul „amintiri”, Daniela Marin