post atelier

Şi a mai fost o întâmplare a Atelierului Literar. Frumoasă, chiar dacă uşor împiedicată de tehnologia asta, fir-ar ea să fie, că dacă n-ar fi ea, ce s-ar face oamenii acum? Un acum pentru care trebuie să mulţumim, căci nu ştie nimeni cum va fi “acumul” peste câteva luni, peste un an.

Mi-a părut rău că nu a mai putut participa şi Liviu Antonesei, că doar făcusem aseară probe cu dumnealui şi n-ar fi avut probleme de conectare pe zoom. Dar am avut plăcerea să întâlnesc noi doamne, Ildiko Şerban, Elena Agapi, Rodica Rădiţa Răpeanu şi Camelia Florescu alăturându-se Anicăi Andrei Fraschini şi lui Mihai Cotea.

Of, a doua întânire şi iar nu am apucat să propun temele de reflectare şi exerciţiile asociate. 🙂

M-am hotărât să scriu aici, măcar câteva dintre teme, pentru o dată viitoare. Şi, poate, cine ştie, se dezvoltă un lanţ de răspunsuri în scris, deşi… una este vorba şi vocea, şi-alta este vorba scrisă, mută şi fără de faţă. Poate de-aceea nu-mi place să comentez în scris dacă nu am ceva important de spus/scris, ceva ce n-a fost spus/scris anterior.

Iată-le:

A dori să scrii – a fi inspirat să scrii.

A meştesugi poezia venită prin inspiratie versus a meşteşugi poezia.

Cuvintele de prisos – emoţionalul revărsat – ataşamentul autorului.

Gata cu raportul! Mă pregătesc să intru în alt atelier.

Sănătate şi bucurii!