La colţ #poem

No comments

La colţ,

de parcă umbra zidurilor alb-gălbui avea să-ţi apere tristeţea

sub solzii nevăzuţi ai pietrei

strat peste strat rânduiţi, translucizi

şi-atât de invizibili ochilor pierduţi în adâncimea unei fugi

nedespărţite de preludiul surd al vieţii.

Nici nu ştiam că timpul se acoperă cu solzi până devine piatră

nici sugrumarea-ţi nu ştiam că seacă

şi nici cât doare izbitura zidurilor alb-gălbui de ochii-mbătrâniţi în căutare.

Aşa aflat-am cum se ţese triunghiulară umbra

cu fire toarse din tristeţea netrăirii tale.

mă iartă, Poezie.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.