words create worlds
Bucureşti, România Azi nu e ziua în care se sărbătoreşte Sf. Andrei, protectorul României, nu-i aşa? Se-mbină urmele avioanelor în X-uri, amintindu-mi că Sf. Prooroc Ilie este şi patronul Aviaţiei Române. Cel de dinaintea Sf. Ioan Botezătorul (şi poate dinapoia lui Enoh, nu ştim, aşa cum nu avem cum şti cât de adevărate sunt poveştile
Bucureşti, România P.S. În fotografia de azi Soarele nu stă pe nişte norişori. Ceea ce se vede sunt urmele, dârele pe care le lasă în urma lor avioanele. Şi-acum, că am schimbat tiparul :) şi am început cu sfârşitul, să revin asupra subiectelor frica şi cunoaşterea. Frica nu se datorează doar pulsiunilor incrustate în funcţiile
Bucureşti, România Şi dacă nu a fost chiar senin de dimineaţă, dar înspre prânz, deja se curăţase cerul. Soarele, ca întotdeauna, prezent şi zâmbitor, chiar dacă “hohotele” lui de râs ne cam întrerup undele radio pe ici, pe colo. Acum e vremea lui să râdă şi să tuşească. Cum ne aflăm în perioada de maximum
Bucureşti, România A treia zi a anului! Înnorat şi frig, mult mai frig, cu vreo 10 grade mai frig decât ieri şi alaltăieri. Slavă Domnului, vorba aceea, că nu s-a format un tipar, cum ziceam ieri, nu de alta, dar mie nu-mi place să trăiesc în tipare. Nu sunt destule tiparele obligatorii, cărora trebuie să
Bucureşti, România Începe să semene a tipar. A doua zi a anului, aproape la fel. Incredibilul cer senin, absolut senin, traversat doar de avioane, de multe avioane. Incredibil cer deoarece în noaptea de revelion a fost ceaţă, o ceaţă densă de nu vedeai la 10 metri în faţa ta. Cum de s-a curăţat cerul şi
Worlds of Words 