Infinitul roţilor Spiţele roţilor desenând infinituri. (O viaţă pe-astfaltul ce pare chiar drept.) Unde vibrând între margini, în cânturi. (Astfaltul, şi azi, ca şi ieri, indiferent.) (E ora când parcul odihna îşi cere când undele apei ne spală de gânduri e ora la care solitudini de om se-ntâmplă să-i fie prezente în somn.)
