Când apar veşti neaşteptate, mă întreb ce vrea Universul să-mi spună, ce trebuie să mai învăţ. Cu deschiderea aceea specifică copilului, altfel spus, cu inocenţă şi cu entuziasmul de a cunoaşte ceva nou, dar şi cu “grija” născută din experienţă (căci da, este foarte greu să nu laşi programele să intervină, să-şi verse veninul peste
Categorie: Poemul si cantecul lui
Septembrie, 13 Ziceam că-mi era dor cândva de palma ta pe fruntea-mi răzvrătită. Ce rost avea să dorm, să risipesc minunea vieţii pe care-o inspiram precum un câine adulmecând oameni şi rosturi… o bucurie singuratică, gândesc acum în memoria ochiului zărind nevoia ta de somnul meu – timpul celorlalte treburi de mamă, tristeţea ta refuzând

