words create worlds
Oricine are dreptul la speranţa pentru un “mâine”. Oricine are dreptul să viseze ce va face cu “mâine” chiar şi într-un “azi” care poate fi trist. Atât de trist. Oricine are dreptul şi libertatea de a visa, de a-şi imagina ce va face cu “mâinele” său. La fel cum fiecare poate alege ce vrea în
A fost şi revelionul. Am început şi anul 2026. Viaţa continuă. Moartea, şi ea. Doar face parte din viaţă, nu? S-a schimbat ceva? S-a schimbat o perspectivă, s-a schimbat modul de a-ţi trăi viaţa? S-a schimbat felul în care receptăm caruselul din jurul nostru? Am reuşit să ne luminăm pe dinăuntru, să facem pace cu
Cred că am mai scris asta cândva, pe undeva. Nu-mi place să repet. Mi-e greu să accept că o idee nu este receptată din prima sa exprimare, deşi este evident că omului îi trebuie multă repetiţie pentru a învăţa ceva. Hmmm, asta îmi aminteşte de Eternul exerciţiu: Îţi trebuie un exerciţiu, o repetiţie în toate,
Bucureşti, România A glourius day, cum spun englezii, cu cerul senin, senin, cu un soare neumbrit, strălucindu-şi viaţa cu putere. Un adevărat model de urmat. Azi fă exact ceea ce îţi doreşti. Nu ce “ţi-ai dori”, ci ceea ce simţi să faci! Permite-ţi să nu faci nimic “din obligaţie”, ori pentru că “aşa se face”
Se încheie acest lung an, un an al buclelor, al înşelăciunilor, al trădărilor, al sacrificiului, un an bun pentru a crea fisurile necesare, astfel evitând o spargere bruscă a amforelor pline de adevăruri ce s-ar fi revărsat precum puhoaiele, inundând apocaliptic omenirea. Fisurarea zidurilor va continua, se va accelera, cutremurând pământul ce îşi doreşte noua
Worlds of Words 