Curg pietrele. Cu apele rupte din gheaţa timpurilor pe care nu le ştii. Odată cu apele vieţii curg pietrele aruncate spre tine. Poate aşa te vei trezi, te vei întreba ce rost au toate planurile tale… În viaţa asta nu am ajuns la Muntele Kailash, nu fizic. Dar m-a chemat, demult, cu numele lui visat,
Etichetă: compasiune
din volumul Povestiri de pe Pământ, ©Daniela Marin, 2015 Partea I, Dialogul de azi — Ce să-ţi mai spun? Ce-aş putea să-ţi mai spun? Ţi-am spus atâtea lucruri folositoare. Măcar de le-ai folosi pe-acelea. — Fiecare lucru pe care mi l-ai spus este bun, dar nu ştiu, încă n-am înteles cum poate fi şi folositor.
A fost şi revelionul. Am început şi anul 2026. Viaţa continuă. Moartea, şi ea. Doar face parte din viaţă, nu? S-a schimbat ceva? S-a schimbat o perspectivă, s-a schimbat modul de a-ţi trăi viaţa? S-a schimbat felul în care receptăm caruselul din jurul nostru? Am reuşit să ne luminăm pe dinăuntru, să facem pace cu
Poate chiar a fost o stea care a luminat Pământul atunci, înaintea Naşterii lui Iisus. Poate chiar a fost o cometă, una mai ciudată, una venită dintre stele mult îndepărtate, cum este şi faimoasa 3iAtlas care a făcut atâta vâlvă şi prin cer, şi pe Pământ. Informaţia, Lumina, s-a afişat pe cerul vizibil pământenilor pentru
Cred că am mai scris asta cândva, pe undeva. Nu-mi place să repet. Mi-e greu să accept că o idee nu este receptată din prima sa exprimare, deşi este evident că omului îi trebuie multă repetiţie pentru a învăţa ceva. Hmmm, asta îmi aminteşte de Eternul exerciţiu: Îţi trebuie un exerciţiu, o repetiţie în toate,




