words create worlds
În această zi, 17 Decembrie, în anul 2014, prezentam prima variantă a spectacolului “Eternul Spectator”. Era lansarea celui de-al doilea volum al seriei NOI în secolul XXI şi, tradiţia instaurată de mine era ca fiecare volum din această serie să aibă o lansare-spectacol, o lansare altfel. Nu am ales ziua asta pentru că îmi sărbătoaream
Lumina lumina lumina din mine în oglinzile aşezate din loc în loc în locul tăcerii – umplutura spaţiului vieţii ce încă era. Cu ochi luminaţi mă priveam în reflectările voastre -contururi de piele respirându-mi viaţa. Cu ochi luminaţi vă imploram de-o iertare, de vreo iubire clandestină, ceva, un altceva, vreun fior netrăit în viaţa ce
Când gestul şi trăirea depăşesc puterea cuvintelor, când dragostea din tine ţâşneşte înainte de gând, când îţi dai voie să trăieşti şi să împărtăşeşti fără teamă ceea ce te trăieşte – IUBIREA – când autentic-naturala nevoie de iubire-frumuseţe-bunătate-lumină-bucurie este mai puternică decât orice raţiune dobândită – lecţii învăţate din jungla omenească, lecţii care hrănesc sinapsele
„INDIGO: Şi ce să fac? Să merg mai departe pe calea asta sau nu? VERDE: Să mergi pe calea pe care te‑ai simţit bine. Să avansezi pe calea pe care ai simţit că te reîntregeşti, că te poţi întâlni, într‑adevăr, cu tine. Până la capăt. ALBASTRU: Şi dacă nu voi şti nici atunci dacă m‑am
Cred că am mai scris asta cândva, pe undeva. Nu-mi place să repet. Mi-e greu să accept că o idee nu este receptată din prima sa exprimare, deşi este evident că omului îi trebuie multă repetiţie pentru a învăţa ceva. Hmmm, asta îmi aminteşte de Eternul exerciţiu: Îţi trebuie un exerciţiu, o repetiţie în toate,
Worlds of Words 