comunicarea

Oricât ar evita să-şi recunoască această nevoie, dar omul trăitor în dualismul electromagnetic planetar o are, are nevoie să-şi împărtăşească bucuria. Altfel, îi poate părea măruntă, egoistă, se poate simţi singur într-un pustiu al indiferenţei. Un sentiment vecin cu inutilitatea se poate înfiripa şi astfel devine posibilă frângerea aripilor dorinţei de a mai scrie sau de a mai scrie pentru a publica.

Read More

5 ianuarie 2021

Trăim, suntem contemporani cu cea mai dinamică perioadă a istoriei moderne a omenirii. Poate tot astfel gândeau şi generaţiile de la începutul secolului 18, 19, 20. Artiştii, scriitorii, poeţii, filozofii, avantgarda schimbării oricărei paradigme, trăiau ei oare aceeaşi stare de “misfit”? Se simţeau la fel de nepotriviţi cu lumea în care trăiau? Încercau să-i arate defectele, inerţiala rămânere în urma evoluţiei fireşti a conştiinţei? Cu siguranţă.

Read More

Eu nu mă rog să mi se dea, ci să se ia #poem

Eu nu mă rog să mi se dea, ci să se ia   Să se ia dorul şi mai ales nodul cu care ne-a legat cine ne-a legat! De ce ne-o fi legat dacă legătura doare?   Să se ia norul care-a umbrit cerul care-nsenina marea şi-i scotea sarea de-o înălţa până la cer! Să […]

Read More

Scrisoare pentru o prietenă – finalul scrisorii

Cum să aduni o fericire cu o nefericire şi să-ţi dea ceva pe plus? Nu-ţi poate da decât cel mult egal cu zero.

Dacă aduni două nefericiri, vei aduna pe axa numerelor negative multe bagaje care îngreunează şi impovărează familia. Două nefericiri nu pot da o fericire, la fel cum -2 nu poate fi egal cu +1. Din asta nu se scapă.

Read More

Poezia adolescentului din “Adolescenţii”- vol.1 al seriei NOI în secolul XXI

Originally posted on Cartea Daath Blog:
Poezia adolescentului din Adolescenţii, adică acel tânăr din anul 2012 care a avut curajul (neînsoţit de vreo speranţă, aşa cum avea să mărturisească mai târziu) să trimită o parte din poeziile sale la concursul organizat de editură în mai 2012. A ales şi să folosească un pseudonim: Marian Leuteriu.…

Read More