Din piatră sculptatecuvintele luminează cerul cel vârstnicmereu apăsat de umbrele viselorde care nimenichiar nimeni nu scapă. În piatră ascunsă luminapulsează în inima unui poetsub luna plină de dorul de soarelecares-a îndrăgostit de pământ ori de oamenişi nici nu se teme de furia lunii geloasece pune-n mişcare armate de valuripământul să înveleascăoglindă să-i fie doar ea
