“Singura libertate reală în univers e libertatea de alegere, care reprezintă un dar primit de omenire. Se înţelege apoi că singurii răspunzători de soarta noastră suntem chiar noi (nivel calibrat 700).” afirmă Dr. David R. Hawkins în volumul Adevăr versus falsitate. În decembrie 1989 au fost oameni care au ales să fie liberi cu orice
Etichetă: poem
Lumina lumina lumina din mine în oglinzile aşezate din loc în loc în locul tăcerii – umplutura spaţiului vieţii ce încă era. Cu ochi luminaţi mă priveam în reflectările voastre -contururi de piele respirându-mi viaţa. Cu ochi luminaţi vă imploram de-o iertare, de vreo iubire clandestină, ceva, un altceva, vreun fior netrăit în viaţa ce
Când gestul şi trăirea depăşesc puterea cuvintelor, când dragostea din tine ţâşneşte înainte de gând, când îţi dai voie să trăieşti şi să împărtăşeşti fără teamă ceea ce te trăieşte – IUBIREA – când autentic-naturala nevoie de iubire-frumuseţe-bunătate-lumină-bucurie este mai puternică decât orice raţiune dobândită – lecţii învăţate din jungla omenească, lecţii care hrănesc sinapsele
The poem and its song – A.I. experiment Absolutely never ever had I imagined transforming my poetry into songs! Nor that I would one day accept Artificial Intelligence as a creator – specifically, in this case, a composer! Yet, the story goes like this: It came to me, or over me. It was a present.
Aceasta este imaginea care mi-a venit în minte: o mare, un ocean de cupluri care chiar se iubesc, plutind peste tot Pământul ca nişte lampioane zburătoare luminate… Ştiu că în lumea asiatică astfel de lampioane se înalţă pentru îndepărtarea spiritelor rele sau îmbunarea Zeului Focului. Poate că asta ar trebui să facă toţi cei care




