I cannot find a poetry of words to paint this spring’s today. I leave this to a better day or night of stars or waves of light, I leave it in my inner sight. I only wonder if today you have been visiting the skies, the trees, the lake, the breeze, in your untouchable disguise.
Etichetă: poem
The deepest grief, the greatest happiness the most beautiful feeling, the most painful one (the time of most growth, the time of most decay) the greatest illuminating truth, the deadliest darkening lie Lie inside the silence the walls of our fears (a silence in life, a silence in death) a sounding silence of the eternal
Tuberose Let’s call it the platform of love I entered life from. (Not quite poetic, you know?) Let’s call it the tarmac for the soul, a kind of white and yellowish context for the experience of life. (What kind of poetry do you see in these substantial associations?) Since then, I’ve always searched the perfect
Brazdele astea adânci Trebuie să plâng ca să plouă, ca să se umple rănile cu ploaie. Doar cerul poate să spele sarea sufletului plâns. Doar cerul mai poate curăţa albia hrănită cu zoaie. Altfel nimic n-a mai creşte nici grâul, nici macii, şi foametea-i va ucide, săracii. Trebuie să plâng ca să plouă. Ploaia ştie
Greu de înţeles şi foarte greu de schimbat această paradigmă a opoziţiei, a respingerii! Ea se respiră din aerul in-format astfel! Diferenţierea şi opunerea rezistenţei sunt primele lucruri pe care le învaţă gândirea omului mic. Aşa învaţă să gândească omul, după modelele existente în mediul înconjurător.
Worlds of Words 