words create worlds
M-am obişnuit să arunc o privire în spate, la cele aproape 365 de zile de când s-a schimbat ultima cifră a unui an. E şi acesta un obicei moştenit, ca multe alte obiceiuri pe care le rulăm fără să ne punem prea multe întrebări. Unele ne fac plăcere, sunt utile, altele sunt chiar proaste. Cu
“Singura libertate reală în univers e libertatea de alegere, care reprezintă un dar primit de omenire. Se înţelege apoi că singurii răspunzători de soarta noastră suntem chiar noi (nivel calibrat 700).” afirmă Dr. David R. Hawkins în volumul Adevăr versus falsitate. În decembrie 1989 au fost oameni care au ales să fie liberi cu orice
Când gestul şi trăirea depăşesc puterea cuvintelor, când dragostea din tine ţâşneşte înainte de gând, când îţi dai voie să trăieşti şi să împărtăşeşti fără teamă ceea ce te trăieşte – IUBIREA – când autentic-naturala nevoie de iubire-frumuseţe-bunătate-lumină-bucurie este mai puternică decât orice raţiune dobândită – lecţii învăţate din jungla omenească, lecţii care hrănesc sinapsele
Rar, foarte rar mi s-a întâmplat să merg la un spectacol de teatru de două ori. Poate pentru că sunt foarte atentă şi absorb clipa, poate pentru că uneori simţi că este suficient să porţi cu tine o singură perlă, o unică reprezentaţie a unui spectacol sau poate că…
Cred că am mai scris asta cândva, pe undeva. Nu-mi place să repet. Mi-e greu să accept că o idee nu este receptată din prima sa exprimare, deşi este evident că omului îi trebuie multă repetiţie pentru a învăţa ceva. Hmmm, asta îmi aminteşte de Eternul exerciţiu: Îţi trebuie un exerciţiu, o repetiţie în toate,
Worlds of Words 