Ochiul

Mi-am spovedit sufletul ţie, Lumină!
L-ai ascultat şi apoi l-ai luat în palma ta
urcându-l atât de sus
până în dreptul ochiului tău mare
atât de mare
(oh, Domane cât de mare!)
încât a trebuit sa mă pui iar jos
ca să il pot vedea şi eu!
Daniela Marin – “Eternul exerciţiu” – Editura Cartea Daath, 2004