Carnea literelor #anotimpurilecuvintelor

Niciun comentariu
Carnea-şi luminează
în faţa ochilor pescari
literele,
în lasouri mari adunând
alăturarea-n cuvinte
ce freamătă precum fluturii prinşi
în plasele curioşilor,
între buricele degetelor
golite de pasiune.

Aproape arzând,
pe şinele neînceputurilor
se adună vagoane de litere.
Se luptă cu gravitaţia
în surdul scrâncet al roţilor
evitând putrefacţia.
Aşteaptă să-nceapă o altă lume.

Timpul,
neorb,
urmărind zbaterea cuvintelor
cu aripi ciuntite îndreptându-se spre ceruri
neprihănite de om,
le râde cu patos amnezic.

Cuvântul nedespărţit,
peste creştet alunecă tâmp
în astrale descrieri şi mituri din lut,
ţărână-nvelită în pânze de mort,
triunghiular ca un cort peste trupuri speriate.

Cuvântul
nedespărţit
din litere şi el plămădit
vibrează-n tăcerea ce descompune şi sensuri, şi stele.

E un război al cuvintelor ciuntite,
aproape putrezite,
în forme menite să ţină o lume în lasouri anume
orizontală-nchisoare de vectori,
de unde, de bucle, de stringuri şi surle.

E un război al cuvintelor comandate
istoria lumii create-n iluzii,
cuvinte-imagini proiectate pe pânza întunecată
ce înconjoară Pământul
blestemat să-l stăpânească cuvântul.
Pacea se întinde în tăcerea de dincolo
de carnea literelor întrupate.

Timpul,
orbit de lumina tăcerii,
se dizolvă în plumbul topit
al literelor
sens menit creaţiei
a amuţit.
din volumul Anotimpurile cuvintelor, Partea a IV-a, Vechi strigăte mute

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.