Din piatră sculptatecuvintele luminează cerul cel vârstnicmereu apăsat de umbrele viselorde care nimenichiar nimeni nu scapă. În piatră ascunsă luminapulsează în inima unui poetsub luna plină de dorul de soarelecares-a îndrăgostit de pământ ori de oamenişi nici nu se teme de furia lunii geloasece pune-n mişcare armate de valuripământul să înveleascăoglindă să-i fie doar ea
Categorie: II. Cioplite din vară
Sub ploaia măruntă plângându-mi plecarea iată-mă iară plutind. Seninu-mi ascund în buzunarele inimii care cu apele tale să se umple aşteaptă. Şi zâmbet, şi viaţă ascunse prea bine în pivniţe pline după lumina ta tânjesc. Şi uite cum Soarele se desfăşoară pe sine în mine ghemul lumilor întinzând. Fire-mi întinde să mă prind bine de

