Categorie: IV. Vechi strigăte mute

Carnea literelor #anotimpurilecuvintelor

Carnea-şi lumineazăîn faţa ochilor pescariliterele,în lasouri mari adunând alăturarea-n cuvinte ce freamătă precum fluturii prinşiîn plasele curioşilor,între buricele degetelorgolite de pasiune.Aproape arzând,pe şinele neînceputurilorse adună vagoane de litere. Se luptă cu gravitaţiaîn surdul scrâncet al roţilorevitând putrefacţia.Aşteaptă să-nceapă o altă lume.Timpul,neorb, urmărind zbaterea cuvintelor cu aripi ciuntite îndreptându-se spre ceruri neprihănite de om,le râde cu

Citește în continuare

Şi dacă iubire ar fi dumnezeu #anotimpurilecuvintelor

Şi dacă iubire ar fi dumnezeu,nu frică,uneltire şi răzbunare,duşmani şi fraţimedaliaţi, încununaţi… Şi dacă din iubire ar crede oamenii în Dumnezeu,şi nu din frică,nu din nevoie,şi nu din disperare… Ar crede pentru că ar simţi Iubireatopind iluzoriile gratii,mărunţind bolovanii mormântuluiîn care demult au îngropat-o…Dacă ar crede pentru că ar TRĂI Iubireaaprinzându-se în fiinţa lor“precum lumânările

Citește în continuare