Se întâmpla să se exprime şi revolta sau manifestul printre scrierile mele. Nici nu ştiu cum să denumesc astfel de versuri. Nu-mi amintesc dacă a existat vreun context (social) care a determinat naşterea poemului acestuia, “IruMpe”. Ştiu doar că mai târziu l-am publicat în Anotimpurile cuvintelor în secţiunea “Vechi strigăte mute”. Îmi amintesc că litera
Categorie: IV. Vechi strigăte mute
Carnea-şi lumineazăîn faţa ochilor pescariliterele,în lasouri mari adunând alăturarea-n cuvinte ce freamătă precum fluturii prinşiîn plasele curioşilor,între buricele degetelorgolite de pasiune.Aproape arzând,pe şinele neînceputurilorse adună vagoane de litere. Se luptă cu gravitaţiaîn surdul scrâncet al roţilorevitând putrefacţia.Aşteaptă să-nceapă o altă lume.Timpul,neorb, urmărind zbaterea cuvintelor cu aripi ciuntite îndreptându-se spre ceruri neprihănite de om,le râde cu
Şi dacă iubire ar fi dumnezeu,nu frică,uneltire şi răzbunare,duşmani şi fraţimedaliaţi, încununaţi… Şi dacă din iubire ar crede oamenii în Dumnezeu,şi nu din frică,nu din nevoie,şi nu din disperare… Ar crede pentru că ar simţi Iubireatopind iluzoriile gratii,mărunţind bolovanii mormântuluiîn care demult au îngropat-o…Dacă ar crede pentru că ar TRĂI Iubireaaprinzându-se în fiinţa lor“precum lumânările


