Linele ape blând străluceau în albastrul pictat de-un alb înaripat. emigrantul lacului, pe poduri de ceruri venit din sudul oceanelor din murmurul mărilor spre râuri izvoare drum căutând, un alb coborât prin soarele neştiind obiceiuri şi geruri timp măsurând, pescăruşul habar nu avea ce porumbel devenea peste lacurile lumii. Diamantul cununii pe apele line blând
Categorie: Necuprinse
Dragei mele prietene, Irina S. la început de mai din alte vremuri flori în zâmbet şi îmbrăţişare buchete-n bucurie şuvoi de amintiri nefotografice memorii holografice cuvinte zeci şi zeci de mii (rostite uneori cu ironie, folos să-mi fie asfalt sub tălpile-mi desprinse de gravitaţia mâloasă) perechi de gânduri nerostite în câmpuri ireale duhovnicele clipe (precum
Fragment din Poemul parcului interzis (titlu provizoriu, poem in lucru) Dedic acest fragment prietenei Elena B.C., inspirat fiind din viziunea sa. Privesc cum Apele de ape se spală. Fericiţi, peştii îşi duc viaţa până la capăt. Aerul purtător de consumator (învelit bine în plăpumile sinteticei ignoranţe) curăţat e de Aerul Aer ce domneşte lunatic. Iarba
Pentru Rodica P. din ceruri violete lăsăt-ai să curgă glicina o-mbrăţişare de fluturi parfum trezitor de blândeţe o auroră cântată de corzi neştiute răsăritului mândru, apusului surd, strune şi slove tăcute topite-n suave petale curgând din palme de duh. lăsat-am glicina să curgă mai departe în lume
Roua râu’-acoperea de margini nu mai avea. Tălpile-ţi le curăţa de cenuşa hăului, rănile ţi le spăla de urâtul răului când lumina strălucea în bobi de apă-agăţaţi în vârfuri de iarbă scăldaţi, râul vieţii vindeca de zdrobirea pietrelor în curgerea clipelor. În poiana mieilor, roua sufletu-ţi uda cu nectarul zeilor. ©Daniela Marin,2019 featured image: from




