Când gestul şi trăirea depăşesc puterea cuvintelor, când dragostea din tine ţâşneşte înainte de gând, când îţi dai voie să trăieşti şi să împărtăşeşti fără teamă ceea ce te trăieşte – IUBIREA – când autentic-naturala nevoie de iubire-frumuseţe-bunătate-lumină-bucurie este mai puternică decât orice raţiune dobândită – lecţii învăţate din jungla omenească, lecţii care hrănesc sinapsele
Etichetă: Anotimpurile cuvintelor
Foarte cald şi azi. Şi senin. Dacă stai pe loc şi numai două minute, simţi cum ţi se încing hainele pe care nu mai ştii să ţi le alegi. E iarnă, e primăvară, e toamnă?… E cazul să mai verific site-ul spaceweather. De la începutul anului au fost tot felul de erupţii solare, deci nu
Bucureşti, România Şi dacă nu a fost chiar senin de dimineaţă, dar înspre prânz, deja se curăţase cerul. Soarele, ca întotdeauna, prezent şi zâmbitor, chiar dacă “hohotele” lui de râs ne cam întrerup undele radio pe ici, pe colo. Acum e vremea lui să râdă şi să tuşească. Cum ne aflăm în perioada de maximum
Răsăritul acestei zile m-a surprins cu lumina sa rozalie, încadrată între vişiniu şi mov şi albastru pentru ca, puţin mai târziu, printre straturile norilor să se ivească şi soarele, blând, atât de blând. Nu obişnuiesc să mă trezesc la asemenea ore. M-a trezit Cerul sau poate Lumina, mereu invocată, ca să-mi dăruiască această bucurie de-a
Petice insulare se topesc în retina inimii mele în timp ce pleoapele inspiră, expiră, reconstruind viaţă după viaţă, timpii scufundaţi în pământurile plimbate în vieţile de altă dată fiecare anume o frântură, o fărâmătură de suflet adăugată ochiului inimii obosit de atâta mişcare în sus, ba în josul adormit al unei lumi încarcerate, o lume




