words create worlds
Aşa a fost să fie, ca într-o singură săptămână să mi se “întâmple” două… cum să le numesc, experienţe culturale? Trăiri artistice?… Renunţ să mai caut vreo asociere şi încerc să mă apropii de povestea de joi seară, de astă dată întâmplată la un cinematograf. Dacă marţi am fost la teatru, la Ubuntu: Anatomia emoţiilor
Se încheie acest lung an, un an al buclelor, al înşelăciunilor, al trădărilor, al sacrificiului, un an bun pentru a crea fisurile necesare, astfel evitând o spargere bruscă a amforelor pline de adevăruri ce s-ar fi revărsat precum puhoaiele, inundând apocaliptic omenirea. Fisurarea zidurilor va continua, se va accelera, cutremurând pământul ce îşi doreşte noua
Se încheie şi măsuratul ăsta de an! În lung şi-n lat, de la est la vest şi de la nord la sud, s-a tot rostogolit peste viaţa oamenilor măsurându-le iubirea, bunătatea, acceptarea, credinţa şi câte şi mai câte. S-a încheiat şi, gata? Se vor termina războaiele, conflictele, invidiile, urile, răzbunările, neiertările, iluzia puterii şi a
“Fericit” pentru că s-a născut Isus, “fericit” pentru că vine Moş Crăciun cu daruri – oricare le-ar fi convingerile, oamenii îşi doresc să fie fericiţi. Majoritatea lor. Măcar şi pentru o zi, o noapte, o ocazie. Naşterea unui copil este o stare atât de complexă pentru o femeie. Sunt amestecate atât de multe senzaţii, stări,
Cam cât ne cunoaştem noi, pe noi înşine, nu ne prea întrebăm dar avem pretenţia să ne cunoască “cealaltă persoană”. Cum înţelegem erosul, armonia şi bucuria de a fi împreună, iar nu ne prea chinuim să descoperim. Poate gândim, citim, adunăm multe cuvinte bine înşiruite “despre” cuplu, cele mai bune “n” gesturi, “n” atitudini, “n”
Worlds of Words 