În această zi, 17 Decembrie, în anul 2014, prezentam prima variantă a spectacolului “Eternul Spectator”. Era lansarea celui de-al doilea volum al seriei NOI în secolul XXI şi, tradiţia instaurată de mine era ca fiecare volum din această serie să aibă o lansare-spectacol, o lansare altfel. Nu am ales ziua asta pentru că îmi sărbătoaream
Etichetă: Eternul Spectator
„INDIGO: Şi ce să fac? Să merg mai departe pe calea asta sau nu? VERDE: Să mergi pe calea pe care te‑ai simţit bine. Să avansezi pe calea pe care ai simţit că te reîntregeşti, că te poţi întâlni, într‑adevăr, cu tine. Până la capăt. ALBASTRU: Şi dacă nu voi şti nici atunci dacă m‑am
Bucureşti, România A treia zi a anului! Înnorat şi frig, mult mai frig, cu vreo 10 grade mai frig decât ieri şi alaltăieri. Slavă Domnului, vorba aceea, că nu s-a format un tipar, cum ziceam ieri, nu de alta, dar mie nu-mi place să trăiesc în tipare. Nu sunt destule tiparele obligatorii, cărora trebuie să
Şi dacă tot am conversat cu Alexandrina Carmen Ene şi despre achiziţia comportamentelor din vremea copilăriei, mi-am amintit de acest fragment din caietul meu, Caietul Danielei, din volumul 2 al colecţiei NOI în secolul XXI, fragment citit de actriţa Liliana Voş la Biblioteca ”Petre Dulfu” din Baia Mare cu ocazia lansării cărţii. Eu nu am putut fi prezentă la lansare, pregăteam Eternul Spectator. A mers co-autoarea volumului, Daria Gănescu. Ea a reprezentat şi Editura şi pe sine şi pe mine.
Trăim, suntem contemporani cu cea mai dinamică perioadă a istoriei moderne a omenirii. Poate tot astfel gândeau şi generaţiile de la începutul secolului 18, 19, 20. Artiştii, scriitorii, poeţii, filozofii, avantgarda schimbării oricărei paradigme, trăiau ei oare aceeaşi stare de “misfit”? Se simţeau la fel de nepotriviţi cu lumea în care trăiau? Încercau să-i arate defectele, inerţiala rămânere în urma evoluţiei fireşti a conştiinţei? Cu siguranţă.




