words create worlds
Cred că am mai scris asta cândva, pe undeva. Nu-mi place să repet. Mi-e greu să accept că o idee nu este receptată din prima sa exprimare, deşi este evident că omului îi trebuie multă repetiţie pentru a învăţa ceva. Hmmm, asta îmi aminteşte de Eternul exerciţiu: Îţi trebuie un exerciţiu, o repetiţie în toate,
Era chiar frumoasă ziua aceea de septembrie. Cald, cerul senin, nici o idee de vânt. Totuşi, mi-am luat o jachetă cu mine. Nu ştiam cum avea să fie vremea în oraşul acela din apropierea Bucureştiului. Ba chiar şi în tren ar fi putut fi mai frig. Îmi plăcea să merg cu trenul. De fapt, îmi
Bucureşti, România P.S. În fotografia de azi Soarele nu stă pe nişte norişori. Ceea ce se vede sunt urmele, dârele pe care le lasă în urma lor avioanele. Şi-acum, că am schimbat tiparul :) şi am început cu sfârşitul, să revin asupra subiectelor frica şi cunoaşterea. Frica nu se datorează doar pulsiunilor incrustate în funcţiile
Şi dacă iubire ar fi dumnezeu,nu frică,uneltire şi răzbunare,duşmani şi fraţimedaliaţi, încununaţi… Şi dacă din iubire ar crede oamenii în Dumnezeu,şi nu din frică,nu din nevoie,şi nu din disperare… Ar crede pentru că ar simţi Iubireatopind iluzoriile gratii,mărunţind bolovanii mormântuluiîn care demult au îngropat-o…Dacă ar crede pentru că ar TRĂI Iubireaaprinzându-se în fiinţa lor“precum lumânările
Se încheie şi măsuratul ăsta de an! În lung şi-n lat, de la est la vest şi de la nord la sud, s-a tot rostogolit peste viaţa oamenilor măsurându-le iubirea, bunătatea, acceptarea, credinţa şi câte şi mai câte. S-a încheiat şi, gata? Se vor termina războaiele, conflictele, invidiile, urile, răzbunările, neiertările, iluzia puterii şi a
Worlds of Words 