words create worlds
Am să mă-ntind şi-am să aştept să fiu iubită mi-am zis cândva. Acum tu mi-ai zâmbit. Şi trupul meu a-nceput să se aprindă discret, precum lumânările de Paşti, una de la alta. Şi cântul s-a-nălţat, şi bucuria. Până la cer. Am înviat. Acum am timp să-ţi mulţumesc,
Copiez şi aici articolul publicat în blogul editurii, o invitaţie pentru Atelierul Literar din 4 aprilie: Prea aproape fiind de ziua lui Nichita, mi-am zis să ne-ncercăm sub adierea cuvintelor sale alegând ca temă a celei de-a doua întâlniri a Atelierului Literar #necuvintele. Să ne inspire, să ne aspire, să ne mângâie spiritul. Nu, nu vom
A poposit poemul ăsta de vreo săptămână şi l-am tot ocolit, închis, deschis. Am vrut să-l şterg de tot, dar m-a uimit felul cum a curs – aşa cum îl vedeţi. Am făcut câteva modificări, am şters câteva rânduri (destule) şi-am pus oarece virgule. Îi dau drumul să plece, că prea mă sâcâie şi nu
Carnea-şi luminează în faţa ochilor pescari literele, în lasouri mari adunându-le alăturarea -n cuvinte ce freamătă precum fluturii prinşi în plasele curioşilor, în buricele degetelor sătule de pasiune aproape arzând pe şinele neînceputurilor se-adună vagoane de litere şi luptă cu gravitaţia în surd scrâncet de roţi. Evitând putrefacţia, timpul, neorb urmărind zbaterea cuvintelor cu aripi
Eu nu mă rog să mi se dea, ci să se ia Să se ia dorul şi mai ales nodul cu care ne-a legat cine ne-a legat! De ce ne-o fi legat dacă legătura doare? Să se ia norul care-a umbrit cerul care-nsenina marea şi-i scotea sarea de-o înălţa până la cer! Să
