La multe învieri, femeie feminină şi frumoasă!

Femeie aşteptând

Femeie arătând

A femeie-aşteptând

În muzica voluptoasâ

Tresârind sperioasâ

Printre masculi înroşiţi

În scaune priponiţi

Eternul exerciţiu

 Îţi  trebuie un exerciţiu,

o repetiţie în toate,

dar mai ales în suferinţă,

în naşterea prin mâini,

în existenţa cuvintelor în vârful degetelor

sau a sentimentelor în mijlocul palmelor.

Îţi trebuie o repetiţie pentru-a muri

şi-a învia.

Poeme din volumul “Eternul exerciţiu“, Daniela Marin, 2004

Şi nu în palmele femeii se adună întreagă dulcea căldură a mângâierii?

Femeia – creuzet al vieţii, altar alchimic al iubirii.

Cu cât devotament faţă de viaţă mor de-atâtea ori femeile! Şi iar învie, din propria cenuşă, din cenuşa suferinţelor ce le sfârtecă inimile larg deschise, cuprinzătoare…  graal vegheat de soare şi de păsări corpul femeii, aducător de-nţelepciune, frumuseţe, chiar de Dumnezeu împărtăşit. Dar cât de mult urâtă, ea, femeia, femininul, vulgarizat, împins departe, în afara REGULII instaurate, cât de îndepărtată de bunătatea ei esenţială, cât de expediată, răsfirată prin toate cele ale materiei mundanului risipitor.

“Niciodată nu ne vom putea regăsi fără să ne amintim că odată ne-am pierdut” (motto-ul volumului “Eternul exerciţiu”)

Întoarcerea femininului mai e posibilă? În fiecare clipă, da.

La multe învieri, femeie feminină şi frumoasă!