Castanele nu mai stau pe alei #poem

M-am întors după un timp.
Tu, aproape la fel cum te-am lăsat.

M-am întors să adun castane
amintiri din întunericul nechemat.

Castanele nu mai stau pe alei.
Maşini inteligente le adună 
betonul aleilor să rămână curat.

M-am întors să mai vorbesc cu copacii.
Cei vechi, aproape dispăruţi - 
poveştile lor şterse din rădăcinile timpului. 

M-am întors să văd cum se plantează noua istorie,
să te pot recunoaşte de mă voi mai întoarce. Ha!

Mai bine ar fi să te întorci tu.

©Daniela Marin, 2023, Octombrie