M-am întors după un timp. Tu, aproape la fel cum te-am lăsat. M-am întors să adun castane amintiri din întunericul nechemat. Castanele nu mai stau pe alei. Maşini inteligente le adună betonul aleilor să rămână curat. M-am întors să mai vorbesc cu copacii. Cei vechi, aproape dispăruţi – poveştile lor şterse din rădăcinile timpului. M-am
Tag: toamna
cum să răzbeşti într-o lume ciudată atârnând între cer şi pământ, cum să rodeşti solare nervuri printre umbrele celor de sus să rămâi, cum să îngâni simfonii pe tăcute, cum să dansezi, cum să te-apleci, cum să te schimbi neîntrerupt în rotirea pământului îmbătrânind împreună cu toamna. Învaţă să trăieşti şi să mori de la
În trandafiri de-abia iviţi
azi Toamna mi s-a îmbrăcat.
Se răsucea în oglindiri de clipe aurii, făloasă până peste cap.