I admit, I was very surprised last night seeing the stats on this blog and the very many times this little poem has been read over the past week or so. What is happening? How come that you are reading this poem and not necessarily others (you know, I posted some other poems in English
Autor: Daniela Marin
Ultima dată când ţi-am urat “La mulţi ani frumoşi”, pentru că aşa mi-a venit mie, să adaug ceva după tradiţionalele trei cuvinte, şi ce-ar fi putut fi adăugat anilor dacă nu urarea de a fi frumoşi, chiar dacă oamenii nu mai au timp să-şi vadă frumuseţea, ori să mai simtă vreo frumuseţe în experienţa lor,
Îmi spunea azi o prietenă că nu prezint suficient de atrăgător atelierele pe care le fac, că nu ştiu să “marketizez produsul”, că în ziua de azi oamenii nu au timp să citească, că dacă vrei să transmiţi o informaţie trebuie să o faci să strige în ochii lor, că e păcat, că ceea ce
Auzim tot mai des despre manipularea minţii, despre cum sunt implantate gânduri, despre psihoza de masă, despre cum sunt stârnite emoţii şi reacţii hormonale în corpurile noastre, despre faptul că setul personal de convingeri ne proiectează realitatea zilnică, despre “resetare”, despre preconizatul mariaj dintre om şi maşinărie până la finalul acestui secol, despre frecvenţe bizare
Crezi, dar nu vrei? Posted on May 2, 2015 by Daniela Marin Te-ai întrebat vreodată cum ţi-ar fi fost gândirea dacă pielea corpului tău ar fi fost neagră… sau roşie… Dacă te-ai fi născut în Asia cea îndepărtată, ori în Africa cea stigmatizată… Cum ai fi simţit viaţa desfăşurându-ţi existenţa TA? Tu, care ştii, care gândeşti, care îţi dai



