Răsăritul acestei zile m-a surprins cu lumina sa rozalie, încadrată între vişiniu şi mov şi albastru pentru ca, puţin mai târziu, printre straturile norilor să se ivească şi soarele, blând, atât de blând. Nu obişnuiesc să mă trezesc la asemenea ore. M-a trezit Cerul sau poate Lumina, mereu invocată, ca să-mi dăruiască această bucurie de-a
Categorie: Cărţile mele
Petice insulare se topesc în retina inimii mele în timp ce pleoapele inspiră, expiră, reconstruind viaţă după viaţă, timpii scufundaţi în pământurile plimbate în vieţile de altă dată fiecare anume o frântură, o fărâmătură de suflet adăugată ochiului inimii obosit de atâta mişcare în sus, ba în josul adormit al unei lumi încarcerate, o lume
“Oamenii nu ascultă nici atunci când le vorbeşti faţă-n faţă. Se plictisesc repede, îşi pierd atenţia, cu-atât mai mult dacă le dai prea multe explicaţii. Oamenii s-au obişnuit cu porunci. Dacă le porunceşti, ori se supun, ori se opun. Dar dacă încerci să le explici, se plictisesc şi te consideră prea lent ori prea înapoiat
În urmă cu 10 ani, în perioada aceasta repetam şi pregăteam spectacolul lansării acestui volum, al doilea, din seria NOI în secolul XXI. Scenariul spectacolului era doar un crâmpei, un bucheţel adunat dintre puţinele pagini (puţin peste 100) ale cărţii. Coautoarei, Daria Gănescu, i-a părut o nebunie nu doar tipărirea cuvintelor noastre concentrate, dar să
SCENA 7 Tabloul 1 Un grup format din Personajul VERDE, INDIGO şi ALBASTRU se departajează de celelalte personaje aşezate pe scaune. ALBASTRU: Bine, bine, dar şamanii sunt oameni extraordinari! Noi, aici, în lumea noastră, în betoanele oraşului… VERDE: Există oameni care‑şi spun şamani şi există şamani care‑şi spun oameni. Omul care este într‑o conştientă legătură




