words create worlds
Poezia Poezia este ochiul care plânge.Ea este umărul care plânge,ochiul umărului care plânge.Ea este mâna care plânge,ochiul mâinii care plânge.Ea este ţapa care plânge,ochiul călcâiului care plânge.O voi, prieteni,poezia nu este lacrimăea este însuşi plânsul,plânsul unui ochi neinventat,lacrima ochiuluicelui care trebuie să fie frumos,lacrima celui care trebuie să fie fericit. Elegia a doua – Getica
Rezultatul acestui concurs va fi anunţat în data de 10 martie. Tot atunci vom anunţa şi câştigătorii concursului de poezie “în timpul acesta”. Cartea Daath Blog Concluzia mea după ce am văzut filmul Bohemian Rapsody a fost că artistul trebuie să-şi scrie viaţa el însuşi. Cât e viu şi vie îi este percepţia faţă de
Trăim, suntem contemporani cu cea mai dinamică perioadă a istoriei moderne a omenirii. Poate tot astfel gândeau şi generaţiile de la începutul secolului 18, 19, 20. Artiştii, scriitorii, poeţii, filozofii, avantgarda schimbării oricărei paradigme, trăiau ei oare aceeaşi stare de “misfit”? Se simţeau la fel de nepotriviţi cu lumea în care trăiau? Încercau să-i arate defectele, inerţiala rămânere în urma evoluţiei fireşti a conştiinţei? Cu siguranţă.
Este minunat să te trezeşti în lumina soarelui celei dintâi zi a anului!
Este minunat să te trezeşti, mai înainte de toate. Şi-apoi, imediat după ce ochii şi mintea au refăcut amintirea spaţiu-timpului în care exişti, e minunat să poţi zâmbi.
Frumuseţea stă în ochiul privitorului, aşa cum scrie pe undeva prin Noul Testament. Mă gândesc că s-ar putea să fie nevoie de unul şi mai nou, deşi, nici acesta nu şi-a atins potenţialul. Dar aşa suntem noi, grăbiţi, nerăbdători, leneşi, uşor şi repede plictisiţi de o repetiţie care nu trezeşte vreo plăcere. Copii, deh! Mai are ceva de petrecut omenirea până să ajungă la maturitate.
