words create worlds
O seamă de reflexii lungi de când timpul era (doar suferinţă) mâinii care a dus la gură a şters cuvintele buzelor lacrimile obrajilor, şters-a mâna până când lacrimile întemniţate s-au făcut piatră golaşă-ntr-un apex de munte (într-un atlas încă nedescoperit) ori poate s-au eterizat în cerul desozonat, au secat în albia ochilor împăienjeniţi (întreţesute pânze-dureri
Dragei mele prietene, Irina S. la început de mai din alte vremuri flori în zâmbet şi îmbrăţişare buchete-n bucurie şuvoi de amintiri nefotografice memorii holografice cuvinte zeci şi zeci de mii (rostite uneori cu ironie, folos să-mi fie asfalt sub tălpile-mi desprinse de gravitaţia mâloasă) perechi de gânduri nerostite în câmpuri ireale duhovnicele clipe (precum
Fragment din Poemul parcului interzis (titlu provizoriu, poem in lucru) Dedic acest fragment prietenei Elena B.C., inspirat fiind din viziunea sa. Privesc cum Apele de ape se spală. Fericiţi, peştii îşi duc viaţa până la capăt. Aerul purtător de consumator (învelit bine în plăpumile sinteticei ignoranţe) curăţat e de Aerul Aer ce domneşte lunatic. Iarba
Pentru Rodica P. din ceruri violete lăsăt-ai să curgă glicina o-mbrăţişare de fluturi parfum trezitor de blândeţe o auroră cântată de corzi neştiute răsăritului mândru, apusului surd, strune şi slove tăcute topite-n suave petale curgând din palme de duh. lăsat-am glicina să curgă mai departe în lume
A poposit poemul ăsta de vreo săptămână şi l-am tot ocolit, închis, deschis. Am vrut să-l şterg de tot, dar m-a uimit felul cum a curs – aşa cum îl vedeţi. Am făcut câteva modificări, am şters câteva rânduri (destule) şi-am pus oarece virgule. Îi dau drumul să plece, că prea mă sâcâie şi nu
