Fragment din Poemul parcului interzis (titlu provizoriu, poem in lucru) Dedic acest fragment prietenei Elena B.C., inspirat fiind din viziunea sa. Privesc cum Apele de ape se spală. Fericiţi, peştii îşi duc viaţa până la capăt. Aerul purtător de consumator (învelit bine în plăpumile sinteticei ignoranţe) curăţat e de Aerul Aer ce domneşte lunatic. Iarba […]
Pentru Rodica P. din ceruri violete lăsăt-ai să curgă glicina o-mbrăţişare de fluturi parfum trezitor de blândeţe o auroră cântată de corzi neştiute răsăritului mândru, apusului surd, strune şi slove tăcute topite-n suave petale curgând din palme de duh. lăsat-am glicina să curgă mai departe în lume
A poposit poemul ăsta de vreo săptămână şi l-am tot ocolit, închis, deschis. Am vrut să-l şterg de tot, dar m-a uimit felul cum a curs – aşa cum îl vedeţi. Am făcut câteva modificări, am şters câteva rânduri (destule) şi-am pus oarece virgule. Îi dau drumul să plece, că prea mă sâcâie şi nu […]
Carnea-şi luminează în faţa ochilor pescari literele, în lasouri mari adunându-le alăturarea -n cuvinte ce freamătă precum fluturii prinşi în plasele curioşilor, în buricele degetelor sătule de pasiune aproape arzând pe şinele neînceputurilor se-adună vagoane de litere şi luptă cu gravitaţia în surd scrâncet de roţi. Evitând putrefacţia, timpul, neorb urmărind zbaterea cuvintelor cu aripi […]