It’s not just sad to see the great American people divided into two halves. No president will make the people great again, because the truth lies deep beyond the power of demagogy. Not any such speech becomes reality unless is made reality by the people, not by one person or one party. How naïve can we afford to be, still? And for how long? Don’t worry, in the next few years we will see the humanoid AI taking care of us. And then… we won’t have to worry anymore.
În trandafiri de-abia iviţi
azi Toamna mi s-a îmbrăcat.
Se răsucea în oglindiri de clipe aurii, făloasă până peste cap.
A swing between the colors of the night and dawn of hearts
(A twist of past through chambers of the mind)
Săptămâna ce-a trecut am lucrat în fiecare zi pentru ziua de azi. Am făcut clipuri pe care le-am trimis în eter. (Le găsiţi, dacă doriţi să le vedeţi în pagina fb sau în instagramul editurii.) Cel puţin câte unul în fiecare zi, păstrând pentru miezul nopţii dintre 30 şi 31 august cadoul cel mai drag.
cam cât de mare poate fi o lună? cam cât de lungi zilele în care mişc cu grijă, să nu cumva să te lovesc, cum te-aşezai tu mereu prea aproape de picioarele scaunului, aproape de tălpile mele pe rând aşezate peste frunzele parchetului bătrân, călcat de atâtea picioare umblând cu capul în norii tulburi ai




