Un alt jurnal al curăţeniei

25 iulie 2020 Unul din efectele trecerii prin experienţa denumită pierdere şi/sau doliu este cu siguranţă reamintirea. Informaţii stocate în ascunsele reţele neuronale se reactivează atunci când se manifestă un context asemănător, deci cunoscut, atunci când complexul de emoţii care îl domină devine un declanşator automat. Aşa şi cu amintirea asta a mea. Poeziile au […]

Read More

şi cerul a plâns

Întâi s-a-ntristat vântul şi a trimis fulger şi frunze, a adunat norii, a bătut geamurile deschise şi-apoi a plâns cerul cu lacrimi prea mari. Ploaia aceea era a ta, Daisy!

Read More

Ca în cer #Jurnalul întâmplător

Chemat dintr-o anonimă veneţie oboiul aduna cântul picurat al sufletului obosit. Poetul cânta: “Închipuie-ţi, hai, că aş fi murit chiar ieri sau chiar azi sau chiar acum” Duminică, 21 iunie Vorbeam azi cu o prietenă, medic, despre descoperirea de aseară. Explicându-i ce am experimentat în meditaţie, mi-a confirmat că celulele canceroase “pierd programul”, apoptoza (moartea […]

Read More

Degradare 2 #poem

cu elegantele-i gheare scârţâie epiderma (îmbrăcat după al minţii păcat) jur­-împrejurul cărnii fragede (cândva) a mărului (blestemul omului purtat în fibrele gândului) multiplicat, încet, încet, încet, (decadent) microscopică infiltrare o desacralizare a vieţii într-o materie care doare (roade) şi taie încet, încet, încet, (salivând abundent) zimţii de colţi rânjindu-şi vedetă-n imensul ecran plăsmuirilor mentor domnul […]

Read More

Degradare 1 #poem

O seamă de reflexii lungi de când timpul era (doar suferinţă) mâinii care a dus la gură a şters cuvintele buzelor lacrimile obrajilor, şters-a mâna până când lacrimile întemniţate s-au făcut piatră golaşă-ntr-un apex de munte (într-un atlas încă nedescoperit) ori poate s-au eterizat în cerul desozonat, au secat în albia ochilor împăienjeniţi (întreţesute pânze-dureri […]

Read More