M-am întors după un timp. Tu, aproape la fel cum te-am lăsat. M-am întors să adun castane amintiri din întunericul nechemat. Castanele nu mai stau pe alei. Maşini inteligente le adună betonul aleilor să rămână curat. M-am întors să mai vorbesc cu copacii. Cei vechi, aproape dispăruţi – poveştile lor şterse din rădăcinile timpului. M-am
Etichetă: copaci
Ziua de ieri: Viaţa din ram Din braţ sfâşiat viaţa-nflorise din nou. Ecou al unei primăveri trecute, ramul albit în parfum de April pe creştet îmi plânse-o petală – scrisoarea-ţi trimisă în albă cerneală picuri din suflet îmi trezea. Seninul de azi, irealul albastru în fuioare de alb frământa aluatul de doruri, a parcului coruri

