words create worlds
Nu-mi pot stăpâni entuziasmul de a împărtăşi această nouă (pentru mine!) experienţă oferită de Cuibul Artiştilor! Nouă pentru mine, zic, dar spectacolele Escapism I şi II au fost văzute până acum de peste 40.000 de oameni, în peste 300 de reprezentaţii. “Văzute” e un fel de-a spune. Mai corect ar fi să spun trăite, ba
Bucureşti, România P.S. În fotografia de azi Soarele nu stă pe nişte norişori. Ceea ce se vede sunt urmele, dârele pe care le lasă în urma lor avioanele. Şi-acum, că am schimbat tiparul :) şi am început cu sfârşitul, să revin asupra subiectelor frica şi cunoaşterea. Frica nu se datorează doar pulsiunilor incrustate în funcţiile
Bucureşti, România A treia zi a anului! Înnorat şi frig, mult mai frig, cu vreo 10 grade mai frig decât ieri şi alaltăieri. Slavă Domnului, vorba aceea, că nu s-a format un tipar, cum ziceam ieri, nu de alta, dar mie nu-mi place să trăiesc în tipare. Nu sunt destule tiparele obligatorii, cărora trebuie să
Bucureşti, România Începe să semene a tipar. A doua zi a anului, aproape la fel. Incredibilul cer senin, absolut senin, traversat doar de avioane, de multe avioane. Incredibil cer deoarece în noaptea de revelion a fost ceaţă, o ceaţă densă de nu vedeai la 10 metri în faţa ta. Cum de s-a curăţat cerul şi
Zilele trecute priveam două undiţe sprijinite de malul betonat al Dunării. Tocmai ce se-ndepărtau norii cei grei, de parcă de pe memoria mea se-mprăştiau, într-un apus obosit de drum, când mi-am amintit de-o povestire din volumul Povestiri de pe Pământ Undiţa lui Tudorel “Cum trece timpul, domnule! Nu pot să cred că deja s-au dus
Worlds of Words 