words create worlds
Cred că am mai scris asta cândva, pe undeva. Nu-mi place să repet. Mi-e greu să accept că o idee nu este receptată din prima sa exprimare, deşi este evident că omului îi trebuie multă repetiţie pentru a învăţa ceva. Hmmm, asta îmi aminteşte de Eternul exerciţiu: Îţi trebuie un exerciţiu, o repetiţie în toate,
Septembrie, 13 Ziceam că-mi era dor cândva de palma ta pe fruntea-mi răzvrătită. Ce rost avea să dorm, să risipesc minunea vieţii pe care-o inspiram precum un câine adulmecând oameni şi rosturi… o bucurie singuratică, gândesc acum în memoria ochiului zărind nevoia ta de somnul meu – timpul celorlalte treburi de mamă, tristeţea ta refuzând
Vine un moment când trebuie să înţelegi c-ai terminat un rol. Că s-a încheiat. Gata. Heblu! Scenariul te obligă să ieşi din personajul acela şi să intri în altul, dacă mai există altul pentru tine şi asta dacă nu se-ncheie piesa. Atunci nu mai ai ce personaj să întrupezi. Dacă piesa continuă, şi ţi se
Worlds of Words 