Un drag de om mi-a dăruit credite pentru a-mi dezvolta experienţa cu Inteligenţa-Compozitoare din site-ul suno. Tot el, dragul de om, îmi trimisese vestea despre site-ul ăsta. Nu ştiu de ce. Poate că aşa a simţit, că trebuie să scot la lumină muzica poeziei mele. S-o caut mai întâi, să văd dacă există şi cum
Etichetă: poem
Lumea împărţită nu între cerurişi pământuri şi ape,nu între piatră şi roua începutului unei idei perfecteîncredinţate unei speranţe,(copilărească încercarecompunere despre vacanţa tatălui şi-a mamei)lumea împărţită în ochi,privirice caută hranăpriviri ce caută sensurisupravieţuirişi spectacol,lumea aceasta împărţită între zborul şi adormirea pescăruşilorpriveşte înapoi către mine. Iunie, 2025, Marea Neagră, România©Daniela Marin Cu totul altfel să priveşti marea
Carnea-şi lumineazăîn faţa ochilor pescariliterele,în lasouri mari adunând alăturarea-n cuvinte ce freamătă precum fluturii prinşiîn plasele curioşilor,între buricele degetelorgolite de pasiune.Aproape arzând,pe şinele neînceputurilorse adună vagoane de litere. Se luptă cu gravitaţiaîn surdul scrâncet al roţilorevitând putrefacţia.Aşteaptă să-nceapă o altă lume.Timpul,neorb, urmărind zbaterea cuvintelor cu aripi ciuntite îndreptându-se spre ceruri neprihănite de om,le râde cu
Petice insulare se topesc în retina inimii mele în timp ce pleoapele inspiră, expiră, reconstruind viaţă după viaţă, timpii scufundaţi în pământurile plimbate în vieţile de altă dată fiecare anume o frântură, o fărâmătură de suflet adăugată ochiului inimii obosit de atâta mişcare în sus, ba în josul adormit al unei lumi încarcerate, o lume
Din piatră sculptatecuvintele luminează cerul cel vârstnicmereu apăsat de umbrele viselorde care nimenichiar nimeni nu scapă. În piatră ascunsă luminapulsează în inima unui poetsub luna plină de dorul de soarelecares-a îndrăgostit de pământ ori de oamenişi nici nu se teme de furia lunii geloasece pune-n mişcare armate de valuripământul să înveleascăoglindă să-i fie doar ea




