words create worlds
Bucureşti, România Şi dacă nu a fost chiar senin de dimineaţă, dar înspre prânz, deja se curăţase cerul. Soarele, ca întotdeauna, prezent şi zâmbitor, chiar dacă “hohotele” lui de râs ne cam întrerup undele radio pe ici, pe colo. Acum e vremea lui să râdă şi să tuşească. Cum ne aflăm în perioada de maximum
Septembrie, 13 Ziceam că-mi era dor cândva de palma ta pe fruntea-mi răzvrătită. Ce rost avea să dorm, să risipesc minunea vieţii pe care-o inspiram precum un câine adulmecând oameni şi rosturi… o bucurie singuratică, gândesc acum în memoria ochiului zărind nevoia ta de somnul meu – timpul celorlalte treburi de mamă, tristeţea ta refuzând
Nu ştiu cum au trecut primele luni ale acestui an. Nici nu-mi vine să cred că suntem aproape de sfârşitul lunii Martie, că primăvara s-a instalat chiar şi astronomic azi, deşi oamenii tot cu 21 Martie au rămas în minte. Dar ştiu că ultimele săptămâni au fost prea pline. Cel mai greu mi s-a părut
Citind recentul articol al psihoterapeutului Alexandrina-Carmen Ene, mi-am amintit de această poezie: Biciul peste suflet Stăpânul zâmbeasufletul se chirceaun melc se făceaşi lumea-nchidea.Firele din biciul brutcarnea sufletului crudînsemnau pe buze mutpeste chipul tot mai slutstrigătul de dor căzutdin trupul tot mai măruntpână omul s-a făcutdoar un melc etern tăcut. Melcii despre care vorbeşte Carmen s-au
Gata! Mi-am luat o pauză! mi-am zis azi, bucurându-mă de cerul senin, de soare şi păsări, de lacul atât de albastru în timp ce, firesc, m-am trezit fredonând refrenul unui cântec drag mie. Ăsta mi-a fost Mărţişorul!
Worlds of Words 