words create worlds
În această zi, 17 Decembrie, în anul 2014, prezentam prima variantă a spectacolului “Eternul Spectator”. Era lansarea celui de-al doilea volum al seriei NOI în secolul XXI şi, tradiţia instaurată de mine era ca fiecare volum din această serie să aibă o lansare-spectacol, o lansare altfel. Nu am ales ziua asta pentru că îmi sărbătoaream
„INDIGO: Şi ce să fac? Să merg mai departe pe calea asta sau nu? VERDE: Să mergi pe calea pe care te‑ai simţit bine. Să avansezi pe calea pe care ai simţit că te reîntregeşti, că te poţi întâlni, într‑adevăr, cu tine. Până la capăt. ALBASTRU: Şi dacă nu voi şti nici atunci dacă m‑am
Bucureşti, România P.S. În fotografia de azi Soarele nu stă pe nişte norişori. Ceea ce se vede sunt urmele, dârele pe care le lasă în urma lor avioanele. Şi-acum, că am schimbat tiparul :) şi am început cu sfârşitul, să revin asupra subiectelor frica şi cunoaşterea. Frica nu se datorează doar pulsiunilor incrustate în funcţiile
Se încheie acest lung an, un an al buclelor, al înşelăciunilor, al trădărilor, al sacrificiului, un an bun pentru a crea fisurile necesare, astfel evitând o spargere bruscă a amforelor pline de adevăruri ce s-ar fi revărsat precum puhoaiele, inundând apocaliptic omenirea. Fisurarea zidurilor va continua, se va accelera, cutremurând pământul ce îşi doreşte noua
Petice insulare se topesc în retina inimii mele în timp ce pleoapele inspiră, expiră, reconstruind viaţă după viaţă, timpii scufundaţi în pământurile plimbate în vieţile de altă dată fiecare anume o frântură, o fărâmătură de suflet adăugată ochiului inimii obosit de atâta mişcare în sus, ba în josul adormit al unei lumi încarcerate, o lume
Worlds of Words 