Spirala
Punctul vieţii tresări.
În ochii tăi priveam istoria ce-avea să-mi prăfuie braţele,
în ruginire aripile.
Vântul neschimbat
în acelaşi vârtej purtându-ne pe amândoi
în aceeaşi căutare de unul, de altul.
A trecut un mai târziu prin gară
Şi-a trecut un mai târziu,
două mai târziuri,
nouă mai târziuri
prin inima mea trecut-au
precum soldaţii pe poduri îngheţate
nu mărşăluind,
să nu se sfârtece podul în rezonanţa inimii lor,
ci călcând încet,
şi rar,
ca să se-ntindă mai târziul cât mai mult,
să cuprindă noaptea şi ziua,
să stingă soarele şi luna,
să fie timp,
să fie loc
pentru dezrădăcinarea înrădăcinării.
Din volumul “amintiri”, Daniela Marin
Cum scriam și la prima postare, îmi place foarte mult întregul montaj, nu doar poezia…
LikeLiked by 1 person
Ma bucura tare mult! Inca “discreta” bucuria asta, dar cred ca e mare lucru pentru mine.
LikeLiked by 2 people
Și pentru cititori, cred…
LikeLiked by 2 people