amintiri – clip 1

 

Even if the language (Romanian) of my poems cannot be understood by the people I want to thank, this clip could not exist without their contribution. 
My gratitude to all the free video creators and sounds creators that made this poetry illustration possible. 

First of all to beachfrontbroll.com. Great footage I found here!

Then to the contributors on pixabay.com and freesound.org.

Photos, music themes and the rest… I guess I should thank the Great Spirit! 🙂

Ori de câte ori

                            Când mi-s urâte zalele pământului, mică mă fac şi fug în zbor

                           când trupul mi-i rănit, mă duc în cer, aripi să-mi ţeasă din nou

 

tu nu vedeai că eu am aripi

eu nu vedeam că nu am tălpi

ne străduiam să ne găsim un loc comun

tu n-aveai aripi

eu n-aveam drum

 

Pentru că nu-mi place să simt praful sub tălpi

 

Clipa lasă o urmă

în urmă, un praf.

Nu-mi place desculţă să calc pe urmele clipelor.

Nu vreau să le-aud strigând disperate

după lumina ce le-ar scoate din iadul în care-au rămas suspendate,

eterne clipe pozate.

Nu vreau să le simt spărtura

nici nodurile în ţesătura lumii de jos.

De-aceea aripi îmi cos.

 

Memoria unei lumi

 

Nu-mi amintesc mişcarea din încheietura aripilor mari

îmi amintesc plutirea trupului peste iubirea ta.

Nu-mi amintesc cine erai

îmi amintesc cum mă iubeai

când lumea izvora spectaculos din oasele-ntinse pe jos

carnea în trandafirii petale

duhul fierbinte din oale

ce soarta luminii ţinea.

Nu-mi amintesc desprinderea.

 

Durerea arcului întins,

săgeata pieptului cuprins în sângele de dor aprins,

atât îmi amintesc,

iubirea mea.

 

Iubiţii care nu privesc

 

“Priveşte cum ţurţură viaţa sticlindu-ne-n ochii timizi!

Priveşte şi soarele-n balta de lacrimi! Priveşte acum!”

 

“Iubiţii nu se privesc printre zăbrele. Aşteaptă!”

îţi spun

de frica iubirii ce ne-ar sorbi pe-amândoi

topindu-ne haine, lăsându-ne goi,

de frica topirii în unu din doi.

 

De frica topirii nu se găsesc iubiţii care nu privesc.