By Baletul sălciilor de azi mai trist ca ieri,
ca timpul ce ne-aşteaptă-n fiecare zi să-i câştigăm eliberarea
călcând peste covorul galben, în sunet spart de frunze moarte
sub ramurile falnicilor tei ce nu ne mai suportă-nsingurarea.
Nu ne privim în ochi, nu ne dorim,
ne trecem printre spaţii sub ochii noştri-alunecând în moarte,
pe lângă soarele arzând pe valuri de mătase,
în vântul tot mereu îndrăgostit ce mângâie răcoarea
ce-o aşteptăm înfriguraţi de-atâtea clipe arse.
Baletul sălciilor de azi îmi bântuie-nserarea.
De le-aş putea vedea acum, sub luna încă plină,
zâmbi-voi oare către zări ce mă aşteaptă-n tihnă?
27 August 2018, Bucuresti
