Baletul sălciilor de azi mai trist ca ieri,

ca timpul ce ne-aşteaptă-n fiecare zi să-i câştigăm eliberarea

călcând peste covorul galben, în sunet spart de frunze moarte

sub ramurile falnicilor tei ce nu ne mai suportă-nsingurarea.

Nu ne privim în ochi, nu ne dorim,

ne trecem printre spaţii sub ochii noştri-alunecând în moarte,

pe lângă soarele arzând pe valuri de mătase,

în vântul tot mereu îndrăgostit ce mângâie răcoarea

ce-o aşteptăm înfriguraţi de-atâtea clipe arse.

Baletul sălciilor de azi îmi bântuie-nserarea.

De le-aş putea vedea acum, sub luna încă plină,

zâmbi-voi oare către zări ce mă aşteaptă-n tihnă?

27 August 2018, Bucuresti