Nu ştiu de ce nu mai pot conecta contul de Instagram cu acest blog, dar uite că s-a ivit ocazia astfel încât să fie necesar să postez aici. De la începutul acestui an am creat nişte clipuri, fragmente de jurnal – #jurnaldmm şi #jurnal2024 sunt cele două Taguri pe care le-am folosit pentru cele 9
Autor: Daniela Marin
Se încheie şi măsuratul ăsta de an! În lung şi-n lat, de la est la vest şi de la nord la sud, s-a tot rostogolit peste viaţa oamenilor măsurându-le iubirea, bunătatea, acceptarea, credinţa şi câte şi mai câte. S-a încheiat şi, gata? Se vor termina războaiele, conflictele, invidiile, urile, răzbunările, neiertările, iluzia puterii şi a
M-am întors după un timp. Tu, aproape la fel cum te-am lăsat. M-am întors să adun castane amintiri din întunericul nechemat. Castanele nu mai stau pe alei. Maşini inteligente le adună betonul aleilor să rămână curat. M-am întors să mai vorbesc cu copacii. Cei vechi, aproape dispăruţi – poveştile lor şterse din rădăcinile timpului. M-am
cum să răzbeşti într-o lume ciudatăatârnând între cer şi pământ,cum să rodeşti solare nervuriprintre umbrele celor de sussă rămâi, cum să îngâni simfonii pe tăcute,cum să dansezi, cum să te-apleci,cum să te schimbi neîntreruptîn rotirea pământului îmbătrânind împreună cu toamna.Învaţă să trăieşti şi să mori de la frunze.©Daniela Marin, 2023, Octombrie
Într-un timp al trecerii prin timpuri mă minunam de neclintirea-ţi rotundă. Spre far cu ochii aţintiţi către un răsărit neştiut dimpreună cu veghetorul, el, dragul,mereu aşteptându-mă să ajungîn spatele lui adunat din rămăşiţele focului dintâi m-am aşezat în tronul scobit de istorie.Priveam valurile cum îi mângâie solzii ca dinţii unei guri flămânde de iubire.Nici nu-ndrăzneau




