din volumul Povestiri de pe Pământ, ©Daniela Marin, 2015 Partea I, Dialogul de azi — Ce să-ţi mai spun? Ce-aş putea să-ţi mai spun? Ţi-am spus atâtea lucruri folositoare. Măcar de le-ai folosi pe-acelea. — Fiecare lucru pe care mi l-ai spus este bun, dar nu ştiu, încă n-am înteles cum poate fi şi folositor.
Etichetă: natura
SCENA 7 Tabloul 1 Un grup format din Personajul VERDE, INDIGO şi ALBASTRU se departajează de celelalte personaje aşezate pe scaune. ALBASTRU: Bine, bine, dar şamanii sunt oameni extraordinari! Noi, aici, în lumea noastră, în betoanele oraşului… VERDE: Există oameni care‑şi spun şamani şi există şamani care‑şi spun oameni. Omul care este într‑o conştientă legătură
Gata! Mi-am luat o pauză! mi-am zis azi, bucurându-mă de cerul senin, de soare şi păsări, de lacul atât de albastru în timp ce, firesc, m-am trezit fredonând refrenul unui cântec drag mie. Ăsta mi-a fost Mărţişorul!
Legenda Calului Albastru În ţinuturile dintre munţi se înşirau, ca mărgelele pe-o aţă, două câmpii şi două păduri atât de frumoase cum nu erau nicăieri în altă parte. Parcă le hotărâse cineva să se înşire aşa, o câmpie, o pădure, o câmpie, o pădure, şi la capete, câte un lac mare, mare, cu apă dulce



