words create worlds
Am să mă-ntind şi-am să aştept să fiu iubită mi-am zis cândva. Acum tu mi-ai zâmbit. Şi trupul meu a-nceput să se aprindă discret, precum lumânările de Paşti, una de la alta. Şi cântul s-a-nălţat, şi bucuria. Până la cer. Am înviat. Acum am timp să-ţi mulţumesc,
Şi a mai fost o întâmplare a Atelierului Literar. Frumoasă, chiar dacă uşor împiedicată de tehnologia asta, fir-ar ea să fie, că dacă n-ar fi ea, ce s-ar face oamenii acum? Un acum pentru care trebuie să mulţumim, căci nu ştie nimeni cum va fi “acumul” peste câteva luni, peste un an. Mi-a părut rău
Acum chiar trebuie să revin cu noi veşti despre acest atelier! Nu-mi doream neapărat, căci mi se pare suficient cât l-am anunţat. Daaar, am cumpărat un spaţiu în platforma Zoom. Ne putem răsuci firele minţii împreună, le putem înnoda având chiar şi o tablă pentru asta :)) Pentru a vă transmite invitaţia şi parola pentru
Copiez şi aici articolul publicat în blogul editurii, o invitaţie pentru Atelierul Literar din 4 aprilie: Prea aproape fiind de ziua lui Nichita, mi-am zis să ne-ncercăm sub adierea cuvintelor sale alegând ca temă a celei de-a doua întâlniri a Atelierului Literar #necuvintele. Să ne inspire, să ne aspire, să ne mângâie spiritul. Nu, nu vom
Poetry Poetry is the eye that weeps it is the shoulder that weeps. It is the hand that weeps the eye of the hand that weeps It is the weeping sole the eye of the weeping heel. O, you friends, poetry is not tears It is the act of weeping – weeping from eyes not
Worlds of Words 