Submitted on 2012/12/03 at 9:45 PM | In reply to daniela maria marin. Despre frică Vă aminţiţi de vremurile când eraţi copii, când vă jucaţi inventând poveşti, scenarii, interpretând diverse roluri?… Era vreo acţiune din scenariul jocului inventat pe care să nu o puteţi întreprinde, interpreta? Era ceva imposibil?… Atunci când vă lipsea ceva din décor, din recuzita
Autor: Daniela Marin
În anul 1985 am cumpărat o carte: Amintiri din prezent. Aşa îşi intitulase rubrica deţinută în revista “Argeş” (între 1970 şi 1973) Nichita Stănescu. Şi tot aşa a intitulat Gheorghe Tomozei acest volum de “proze eseistice şi jurnaliere semnate de marele poet”. Îl descoperisem uluită pe Nichita în timp ce colegii mei de liceu –
Femeie aşteptând Femeie arătând A femeie-aşteptând În muzica voluptoasâ Tresârind sperioasâ Printre masculi înroşiţi În scaune priponiţi Eternul exerciţiu Îţi trebuie un exerciţiu, o repetiţie în toate, dar mai ales în suferinţă, în naşterea prin mâini, în existenţa cuvintelor în vârful degetelor sau a sentimentelor în mijlocul palmelor. Îţi trebuie o repetiţie pentru-a muri şi-a
Din primul meu volum de poezii, intitulat „ea”, publicat in 1999, o poezie in ton cu ziua de 8 martie. Sau sub ton. Femeia ce-ţi spală şosetele Femeia pe care Copilul o doare Femeia din rouă Femeia din “nouă” Femeia cosândă Femeia spălândă Femeia rotundă Femeia plăpândă Ea care-ţi spune Cuvinte anume Ea care-ţi calcă
Îngerul şi oglinda fermecată Am călătorit mult. Trenul în care m-am suit avea un orar ciudat. Cînd mergea ca nebunul, străduindu-se să depăşească viteza luminii, cînd se oprea în mijlocul cine ştie cărei pajişti colorate de gunoaiele trecătorilor de dinaintea mea. De fapt, nu a fost un singur tren. Sau poate a fost… Îmi aduc
Worlds of Words 