“Singura libertate reală în univers e libertatea de alegere, care reprezintă un dar primit de omenire. Se înţelege apoi că singurii răspunzători de soarta noastră suntem chiar noi (nivel calibrat 700).” afirmă Dr. David R. Hawkins în volumul Adevăr versus falsitate. În decembrie 1989 au fost oameni care au ales să fie liberi cu orice
Categorie: Cărţile mele
Când gestul şi trăirea depăşesc puterea cuvintelor, când dragostea din tine ţâşneşte înainte de gând, când îţi dai voie să trăieşti şi să împărtăşeşti fără teamă ceea ce te trăieşte – IUBIREA – când autentic-naturala nevoie de iubire-frumuseţe-bunătate-lumină-bucurie este mai puternică decât orice raţiune dobândită – lecţii învăţate din jungla omenească, lecţii care hrănesc sinapsele
Carnea-şi lumineazăîn faţa ochilor pescariliterele,în lasouri mari adunând alăturarea-n cuvinte ce freamătă precum fluturii prinşiîn plasele curioşilor,între buricele degetelorgolite de pasiune.Aproape arzând,pe şinele neînceputurilorse adună vagoane de litere. Se luptă cu gravitaţiaîn surdul scrâncet al roţilorevitând putrefacţia.Aşteaptă să-nceapă o altă lume.Timpul,neorb, urmărind zbaterea cuvintelor cu aripi ciuntite îndreptându-se spre ceruri neprihănite de om,le râde cu
Anul 2014. Terra. Sau Pământul, planetă dintr-o galaxie pe care noi am numit-o Calea Lactee. Nu ştim dacă are un alt nume. Poate că n-are. Doar noi dăm nume. Ştim doar ceea ce ştim noi, ceea ce noi am denumit. Noi suntem oameni. Noi suntem bărbaţi şi femei şi copii, specii diferite aparţinând aceluiaşi gen
Cuvintele m-au fascinat întotdeauna. Când eram mică, le mai stâlceam, schimbam ordinea literelor. Îmi suna mai bine portolacă, de exemplu. Era mai dulce aşa. Avea o căldură aparte pe care „portocala“ o pierdea. Cuvintele nu-mi erau doar sunete, dar şi gust, aromă, textură ori dans şi desen. Eram deja la şcoală şi mă jucam cu




