words create worlds
Petice insulare se topesc în retina inimii mele în timp ce pleoapele inspiră, expiră, reconstruind viaţă după viaţă, timpii scufundaţi în pământurile plimbate în vieţile de altă dată fiecare anume o frântură, o fărâmătură de suflet adăugată ochiului inimii obosit de atâta mişcare în sus, ba în josul adormit al unei lumi încarcerate, o lume
Septembrie, 13 Ziceam că-mi era dor cândva de palma ta pe fruntea-mi răzvrătită. Ce rost avea să dorm, să risipesc minunea vieţii pe care-o inspiram precum un câine adulmecând oameni şi rosturi… o bucurie singuratică, gândesc acum în memoria ochiului zărind nevoia ta de somnul meu – timpul celorlalte treburi de mamă, tristeţea ta refuzând
La colţ, de parcă umbra zidurilor alb-gălbui avea să-ţi apere tristeţea sub solzii nevăzuţi ai pietrei strat peste strat rânduiţi, translucizi şi-atât de invizibili ochilor pierduţi în adâncimea unei fugi nedespărţite de preludiul surd al vieţii. Nici nu ştiam că timpul se acoperă cu solzi până devine piatră nici sugrumarea-ţi nu ştiam că seacă. Şi
Worlds of Words 